Cândva am mers pe petale de trandafiri,
acum încerc sa ies la suprafata, ma zbat în amintiri.
Cândva am avut parte de iubire
am trait visând, nu ma gândeam la despartire.
Cândva ai stiut sa faci sa ma simt bine
acum simt cum lumea se naruie peste mine.
Cândva ne-am iubit ca doi copii,
am fost noi doi, acum suntem doar doua suflete pustii.
Cândva am trait o poveste de vis,
doar pentru tine sufletul mi l-am deschis.
Cândva am avut ceea ce mi-am dorit,
acum povestea noastra a luat sfârsit.
Cândva întelegeam glasul pasarilor,
ai plecat si ai luat cu tine si cântecul lor.
Cândva am învatat sa privesc cerul,
razele soarelui au disparut, m-a invadat întunericul.
Cândva am stiut sa zburam ca fluturii spre cer
ei au disparut demult si totul pare acum obscen.
Cândva am avut lacrimi de fericire,
acum plâng de prea multa iubire.
Cândva îti spuneam tot ce-mi trecea prin minte,
dar pentru tine au fost doar niste simple cuvinte.
Cândva ai fost doctorul meu si ma vindecai,
iubirea era antidotul cu care ma hraneai.
Cândva îmi spuneai ca stiu cum sa te fac fericit,
dar oare pentru ce, daca stiu ca tu m-ai mintit.
Cândva am avut o melodie a noastra,
si acum o acult, înca mi se pare frumoasa.
Cândva inima mea era deschisa, era vie,
acum e trista, caci din ceea ce a fost nimic n-o sa mai fie.
Cândva într-o lume mai buna te-am avut
acum plâng caci tu nu vrei sa mai stii cine sunt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu